Atenția a devenit valută și coronavirusul ne scrie un cec în alb – credeam că oricine n-a trăit în beci ultimii zece ani știe lucrul ăsta, însă înțeleg că fenomenul e evident numai pentru cei din industria de publicitate/jurnalism.
O să-l explic simplist, doar ca să nu-l mai văd folosit aiurea de conspiraționiști ca dovadă a planului diabolic din spatele epidemiei: altfel n-ar vorbi atât mass-media despre asta, dom’le, sigur e comandă de la masoni și iluminați!
Aproape toată istoria umanității, cea mai vânată resursă a fost pământul de sub picioare. Cât de bogată în vânat era zona, cât de blândă era clima și cât de fertil era solul făceau diferența între o populație numeroasă cu ritm rapid dezvoltare și-un trib sortit dispariției. Treptat au devenit importante și resursele de sub pământ, odată ce a devenit posibil să ajungi la ele. Aurul, argintul, petrolul și așa mai departe.
Revoluția industrială a adus un mod nou de îmbogățire – produsul. Averile puteau fi acum făcute din ce ieșea pe poarta fabricii, iar umanitatea devora orice îi făcea viața mai ușoară. Ideile de produs și capacitatea de a le fabrica erau noua comoară și câteva decenii la rând pe asta s-a purtat bătălia economică.
N-a durat mult până același fel de produs să fie disponibil din mai multe surse, iar noutățile să fie din ce în ce mai rare. Brusc, a devenit important cum îți prezinți produsul și cum convingi publicul să îl cumpere de la tine, nu de la ceilalți producători. Așa s-a născut industria publicității, marketingul – noua goană după aur.
Cu cât produsele sunt mai apropiate ca performanțe și cu cât există mai mulți producători pe piață, cu atât strategia de promovare e mai importantă. S-a ajuns la așa o saturație de ofertă, încât marketingul devine mai important decât produsul în sine. E perioada de creștere fabuloasă a industriei publicitare, ziarelor și televiziunilor, iar reclamele devin bombardament.
Computerul personal și internetul resetează pentru moment situația. Din nou se ivește oportunitatea unor produse noi, iar în paralel a unui mod de-a face publicitate la care publicul nu este rezistent.
Durează mult mai puțin decât prima dată să se satureze din nou piața, atât cu produse materiale cât și cu aplicații software. Bătălia se dă din nou pe cum convingi publicul, numai că acum clienții sunt aproape imuni la reclama tradițională. Marketingul primește infuzii de psihologie, științe comportamentale, chimie cerebrală, tocmai pentru a descuia rezistența publicului la reclame.
Aici suntem acum, atenția noastră e noul aur, valută forte. Cea mai importantă resursă pentru mediul de afaceri este atenția publicului: niciun produs și nicio strategie publicitară nu va avea succes dacă nu intră în atenția clienților. Cu cincizeci de ani în urmă, problema asta nu exista: patru ziare și trei televiziuni aveau atenția tuturor.
Acum e împărțită în mii de părți și nu numai atât, ia doar 2-3 secunde pentru consumator să treacă de la una la alta.
Miliardele făcute de Facebook, milioanele unor puști de pe youtube, influencerii care-și vând o postare cu zeci de mii de dolari, toți au atenția publicului lor, din asta fac bani.
Tot asta e și explicația exagerărilor din titlurile ”Neașteptat! Nemaivăzut! Genial! A murit un mare actor” – fiecare ziar, televiziune, site care trăiește din publicitate se chinuie ca, în alea 2-3 secunde cât îți ia ție să hotărăști la ce te uiți, cu mâna pe telecomandă sau mouse, să-ți capteze interesul.
Gândiți-vă un pic câte știri, emisiuni și articole în ziar s-au dat despre dispariția Elodiei și cum o țară întreagă a discutat despre ceva ce nu afecta pe absolut nimeni cu nimic(excepție făcând Elodia și apropiații ei) săptămâni întregi.
Câte știri, emisiuni și articole în ziar despre atacul terorist din 9/11. Câte știri, emisiuni și articole în ziar despre incendiul unei catedrale, sau a pădurii canadiene, sau a cangurilor.
La niciunul dintre exemplele astea nu s-a discutat că e isterie sau că subiectul e prezent în mass-media pentru că oculta mondială a comandat-o, deși niciunul nu ne afecta în vreun fel. Acum, când e vorba de un virus care poate ajunge la fiecare dintre noi mâine și seamănă moarte în toată lumea, acum e comandă să se vorbească despre asta la televizor.
Nu e comandă, bre, atenția publicului înseamnă bani, iar ăsta e un subiect mult mai demn de atenție decât tot ce-a făcut efervescență în discuțiile românești din ultimul sfert de secol, de aia sar toți pe el.
Culmea e că și conspiraționiștii tot după atenție umblă. Când îți spune că coronavirusul ne distrage atenția de la probleme importante, îl întrebi:
Bre Gigel, tu ai scris despre problemele alea importante până acum? Ai îndemnat lumea să le ia în seamă, ai venit cu campanii pentru foamea din Africa și gripa din Voluntari, pentru accidentele de pe DN1, cu ceva planuri miraculoase?
Ăăăăăă….
Săracul nu face legătura între postările lui gratis despre coronavirus, între faptul că scrie despre asta nu despre celelalte, și că exact același lucru îi fac și ceilalți, doar că unii au chiar în fișa postului să vâneze atenția publicului.
Până și cuvântul isterie e tot din dorința de a face mesajul mai demn de atenție. De aia îl auzi și de la conspiraționistul Gică și de la jurnalistul Rică și de la medicul Mitică.
Că dacă e să fim serioși, isterie nu înseamnă nici îngrijorare, nici discuții, nici pregătiri pe o lună-două-trei sau enervare că niște tâmpiți nu respectă reguli. Isterie e când se calcă lumea în picioare la raft sau îți dă vecinul cu toporul în ușă să-ți fure hârtia igienică.
PS. multe din teoriile imbecile care circulă acum sunt copiate dintr-o rețea care face bani frumoși pe spatele proștilor, din știri false și conspirații, în spatele căreia stau aceeași 2-3 oameni, deși-s zeci de site-uri. Articol despre asta aici.