Magia și polonicul bunicii

Prima dată când am făcut magie, m-a fugărit bunica cu polonicul cel mare un sfert de oră în jurul casei până am reușit să mă urc în vârful cireșului.

Read More

Fân

Că pământul n-a suferit de arșiță și ropotul ploii a zburdat plin printre brazde. Că toaca cutei pe tăișul coasei s-a auzit dimineți de-a rândul peste șoaptele ierbii. Că gospodarul e încă-n putere ori are copii vânjoși pe-aproape. Că vântul a mângâiat uscat firele proaspăt cosite zile de-a rândul. Că grajdul din curte mai ține copite și abur de suflare. Că rânduiala cea veche nu s-a pierdut. Atâtea poți citi în liniștea unei dimineți de iarnă, când lumina se joacă domol cu promoroaca crengilor și neaua câmpului, într-o umilă movilă de...

Read More

Nu e un simplu cuvânt

Are leul răget pentru sclipirea boabelor de rouă la răsărit? Se oprește turma de elefanți să admire apusul? Zboară vulturul peste dansul ceții doar ca să-i vadă unduirea sub șoaptele vântului? Noi avem un cuvânt pentru asta: frumusețe. Ne schimbă ceva în piept de fiecare dată când o găsim. Ne face mai ușor sufletul de fiecare dată când ne oprim în fața ei. Ne ridică, ne liniștește, ne mângâie. Se schimbă după ochii ce-o privesc, dar trezește aceleași lucruri în toți. Suntem singurii care o căutăm și singurii care i-au dat un nume. Frumusețea ne face...

Read More

Gustul pierdut

Două decenii de când încerc să gătesc pârjoalele bunicii și parcă mă îndepărtez mai mult cu fiecare încercare. Ce le făcea atât de moi, de gustoase, de ușoare că-mi plouă în gură imediat ce-mi amintesc de masa de lângă fereastră, unde le scotea din tigaie pe fundul din lemn de tei? Oloiul, untura, carnea, ceapa, verdeața proaspătă, ouăle abia luate din cuibar? Le-am încercat pe toate în mii de feluri și nimic, tot pun în farfurie chiftele ca toate chiftelele, nu ca ale ei. Încep să cred că nu e despre gustul pârjoalelor ci despre gustul...

Read More