Se cheamă vinețele; sunt bune de mâncat, mai ales dacă le ascunzi brânză în pălărie și le coci pe jarului odihnit. Îi spunem liniștea pădurii, dar nu e niciodată tăcere ci mai tot timpul foșnet și ciripit. 

Se cheamă pup și e dulce; până la o vârstă e semn de prietenie și ușor de dat, mai târziu de dragoste și greu de primit. Că două buze pot spune atâtea fără vorbe e magic.

Fiecare am avut sute de clipe perfecte ca asta, dar le-acoperim prostește cu griji și mofturi până uităm că le-am trăit vreodată.

Se cheamă omenește.