Măgărie

Cineva i-a dus pe ăștia doi pe insulă și i-a lăsat acolo să se descurce. Nisipul e prea moale și prea ud ca să le tocească copitele așa că le-au crescut până s-au curbat în sus, ca niște papuci turcești cu vârf întors. Mănâncă ciulini de apă sărată și coji de ouă de pelican. Au blana făcută ciur de mii de tăuni și niciun acoperiș unde să se ascundă de soare sau furtună. Parcă le-auzi stăpânul plângându-se de țânțari și vreme la o bere rece. Se întâmplă să fie omul mai măgar decât...

Read More

Două cuiburi

Plouă de parcă lumea-i pește, de-a ajuns apa până pe marte. Un bărzoi cară prin potop crengi ude și surcele furate. Le așează în scârbă, uitându-se cu ciudă spre celălalt stâlp, unde din cuibul gata îl privește critic un trio alb-negru. ”Așa-ți trebuie, bagabond leneș, te-apuci în mijlocul lui iulie? De asta nu se uită nici dracu la tine.” Strâmb îl judeci, măi omule. Sunt fiii lui. Doar soția mai are loc cu ei și-acum e dusă după mâncare, că nu-i mai satură nici dracu. L-a dat afară din casă…...

Read More

Mia

Când veneam de la școală pisica mă aștepta pe stâlpul porții. Ploaie, ninsoare, caniculă, în fiecare zi, fără excepție. La facultate, ai mei știau că ajung acasă după ea – dacă o vedeau cocoțată pe stâlp, nu dura mult și apăream. În trei ani nu s-a urcat niciodată acolo degeaba. ”Unde ești?” ”Ăăă, mă duc la cursuri. De ce?” ”Mia e pe gard de jumătate de oră, s-o fi ramolit săraca…” A doua zi mă sună din nou mama. ”Măi, Mia n-a simțit că vii ieri, a sperat să te mai vadă o dată. A murit...

Read More

Neamțu, banu și cartea

Zilele trecute le-am petrecut la târgul de carte din Leipzig, unde editura Datagroup mi-a pus în raft Dracula’s Kitchen tradusă în germană. Însă nu despre cartea mea vreau să vorbesc, ci despre cum mi-a schimbat radical experiența de acolo părerea despre piața românească. Până acum aveam impresia că românii nu cumpără carte(suntem cea mai mică piață de carte din UE) din cauza banilor. Sărăcia ne forțează să ne vedem de nevoile fizice și cotidiene și să le lăsăm pe cele spirituale deoparte. Așa poleiam situația, să-mi dea cât de cât onorabil pentru obrazul nației. După ce în prima zi...

Read More

Nevasta și wokul

Mi-am luat wok nou, dar ce wok… inoxo-teflono-titano-indestructibil, cu aderență mai mică decât ploaia pe pana de rață și salariu în cont. Strălucea pe blatul de stejar ca o armură de templier, ca o coroană de rege, ca o nestemată de-un milion de carate. Ăla vechi nu mai avea de multă vreme prestanța necesară unei prăjeli mai rapide ca fulgerul, fusese vai mama lui din prima, nu știu de ce i-au zis wok, putea fi foarte bine oală de noapte – te că… pe el. Și ce m-am bucurat pentru achiziție, abia așteptam să-l folosesc pe niște miez de bambus...

Read More