Pasiunea e evadare

Stai ca prostu cu bâta-n baltă. Fugi ca un descreierat după beșica aia. Behăi toată ziua de nebun. Orice pasiune poate fi ușor înfășurată în ridicol de omul ce n-o înțelege, dar asta nu schimbă nimic în omul care se bucură de ea. Tot îi va fugări grijile, tot îi va liniști gândurile, tot îi va umple sufletul, tot îi va chema zâmbetul. Îți dă viața prea multe poveri ca să mai iei în cârcă și râsul lumii, lasă-l să cadă pe urechi surde și stai ca prostu cu bâta în baltă dacă asta te face...

Read More

Vârstă

Nu e doar un număr, la fel cum ridurile nu sunt doar piele și albul firelor de păr nu e doar culoare. E povestea pașilor tăi aici; a prietenilor strânși lângă tine, a dușmanilor alungați departe; a inimilor frânte și-a inimilor pline; a vârfurilor urcate și-a hăurilor căzute; a vieților pe care le-ai atins cumva, a vieților pe care le-ai pierdut și a vieții pe care ai dat-o. Ce doar un număr te întreabă dacă ai făcut destule și dacă mai ai timp să le faci pe restul? E eticheta de clepsidră pe două...

Read More

Bă, ești o murătură!

Din ceaun coboară în aburi o mămăligă de aur, burduful desprinde bucătoaie de brânză frământată-n sare grunjoasă, friptura te ceartă sfârâitor din crustă și țuica face mărgele de bătrânețe în degetare. Nu știi ce să aduni mai repede în față și pleoscăi ud din buze. Când crezi că mai gustos de-atât nu se poate, îți prind nările un iz de acrișor nobil. Gâtul ți se întoarce fără să vrei și le vezi: murături venite cu răcoarea beciului și gustul raiului să întregească bucatele. Și te miri că eu primesc ”Ești o murătură” cu mulțumesc. Păi compliment ca...

Read More

Se cheamă

Se cheamă vinețele; sunt bune de mâncat, mai ales dacă le ascunzi brânză în pălărie și le coci pe jarului odihnit. Îi spunem liniștea pădurii, dar nu e niciodată tăcere ci mai tot timpul foșnet și ciripit.  Se cheamă pup și e dulce; până la o vârstă e semn de prietenie și ușor de dat, mai târziu de dragoste și greu de primit. Că două buze pot spune atâtea fără vorbe e magic. Fiecare am avut sute de clipe perfecte ca asta, dar le-acoperim prostește cu griji și mofturi până uităm că le-am trăit vreodată. Se cheamă...

Read More

Măgărie

Cineva i-a dus pe ăștia doi pe insulă și i-a lăsat acolo să se descurce. Nisipul e prea moale și prea ud ca să le tocească copitele așa că le-au crescut până s-au curbat în sus, ca niște papuci turcești cu vârf întors. Mănâncă ciulini de apă sărată și coji de ouă de pelican. Au blana făcută ciur de mii de tăuni și niciun acoperiș unde să se ascundă de soare sau furtună. Parcă le-auzi stăpânul plângându-se de țânțari și vreme la o bere rece. Se întâmplă să fie omul mai măgar decât...

Read More