Că pământul n-a suferit de arșiță și ropotul ploii a zburdat plin printre brazde. Că toaca cutei pe tăișul coasei s-a auzit dimineți de-a rândul peste șoaptele ierbii. Că gospodarul e încă-n putere ori are copii vânjoși pe-aproape. Că vântul a mângâiat uscat firele proaspăt cosite zile de-a rândul. Că grajdul din curte mai ține copite și abur de suflare. Că rânduiala cea veche nu s-a pierdut.

Atâtea poți citi în liniștea unei dimineți de iarnă, când lumina se joacă domol cu promoroaca crengilor și neaua câmpului, într-o umilă movilă de fân.