Plouă de parcă lumea-i pește, de-a ajuns apa până pe marte. Un bărzoi cară prin potop crengi ude și surcele furate. Le așează în scârbă, uitându-se cu ciudă spre celălalt stâlp, unde din cuibul gata îl privește critic un trio alb-negru.

”Așa-ți trebuie, bagabond leneș, te-apuci în mijlocul lui iulie? De asta nu se uită nici dracu la tine.”

Strâmb îl judeci, măi omule.

Sunt fiii lui. Doar soția mai are loc cu ei și-acum e dusă după mâncare, că nu-i mai satură nici dracu.

L-a dat afară din casă… virilitatea.