N-ar fi rău să schimbăm ”mândru că sunt român” în ”mândru de cum sunt român”.
Poate așa nu ne-am mai umfla patriotismul doar cu ce au făcut alții, în timp ce noi îngropăm țara asta pe unde și cum putem.
N-avem nici un merit în cât de bărbat a fost Burebista când a inventat latina, în cum a salvat Mihai Viteazu toată Europa de turci, în cum a prins Brâncuși infinitul în lemn, Poenaru cerneala în stilou sau Vuia zborul. Avem însă tot meritul în cum trăim noi cu noi chiar acum.
Nu ridici un deget când un copil e smuls în țipete de pe stradă în fața ta, dar te cucurigești mândru cu vitejia dacilor.
Nu ești în stare să-ți faci curat în fața curții și să-ți iei cutia de bere înapoi de la iarbă verde, dar explici fanfaron cum România e cea mai frumoasă țară din lume.
Îți faci treaba de mântuială, merge și-așa e vorba ta de căpătâi, nimic nu te face mai fericit decât să știi c-ai dat o mică țeapă unde ți-a ieșit mai mult decât meritai, dar strigi la cer să vină Vlad Țepeș să scape țara de mișei.
Nu te gândești la celălalt decât când vrei să-i moară capra. Parchezi nesimțit, sari peste rând, muți gardu peste hotar, întinzi coarda cât poți dacă dai peste unu moale. Furi de la stat, de la vecin, de la natură. Cine ne vrea răul? Străinii! Cine e de vină? Nu noi. Așa răspunzi și bagi repede listă cu inventatori români și cu Eiffelu făcut la Reșița.
E ușor să fii patriot doar arătând cu degetul spre cartea de istorie. Ia încearcă să fii tu mai cinstit, mai viteaz, mai muncitor, mai serios măcar o zi pe an, de 1 decembrie.