gnu covid vaci crocodili

Covidu n-o să mi se întâmple mie

Știți vacile alea sălbatice, Gnu parcă le zice, care trec în fiecare an râul plin cu crocodili rupți de foame? Imposibil să nu le știți.

Ei, psihologii specializați în ierbivore, spun că fac chestia asta pentru că uită de la mână până la gură. Dacă n-ar uita, le-ar fi imposibil să funcționeze ca turmă și specia ar avea de suferit.

Deși suntem absolut siguri că noi nu ne-am buluci vreodată să trecem un râu plin de crocodili pofticioși, de fapt facem asta în fiecare zi, cam cu aceleași șanse de-a ne mușca ceva de cur valabile pentru copitatele sus amintite.

La noi, principiul de funcționare nu se bazează pe amnezie ci pe mie nu mi se poate întâmpla. De asta, într-o țară ce conduce detașat la numărul european de morți pe șosele, dai la fiecare zece minute de unu care intră într-o depășire riscantă: lui nu i se poate întâmpla. De asta e plin de arme prin casele americanilor, deși copiii lor se împușcă accidental sau intenționat într-o veselie: lor nu li se poate întâmpla. E ceva uman, nu românesc.

Nu e critică, ci constatare, și eu funcționez exact la fel.

De asta vedem în plină epidemie tot felul de viteji cu pieptul dezvelit pentru libertate. Nu vorbesc de conspiraționiști, la ăia e prostie și-atât. Dau cei din bula mea share la un clip cu un batman de ăsta supărat c-a luat amendă pentru mers după pâine și spune el cum într-o săptămână ieșim toți în stradă pentru libertatea noastră.

Trecem peste faptul că n-ar trebui să ne uităm deloc în gura unuia care spune c-a luat amendă pentru mers după pâine. E din aceeași categorie cu luat peștișorul la plimbare în pungă sau cu mers la cumpărături în alt oraș.

Dacă iei amendă că n-ai fost în stare să scrii trei cuvinte pe-o bucată de hârtie și să le respecți, nu e pentru c-ai mers la pâine, ci pentru că ai fost leneș, prost sau pus pe șmecherie. Nu că n-ar fi destui polițiști complet idioți în țara asta, dar în zilele astea nici lor nu le arde de flexat mușchii pe posibil contagioși.

Am trecut noi și peste ciuma bubonică, zice viteazul nostru. Nu, coițe crețe, n-ai trecut matale peste ciuma bubonică ci specia. Că dacă-n loc de covid, azi era vorba de ciuma bubonică, tu erai în beci, ascuns după butoiul cu murături, tremurând să nu-ți respire vecinul peste gard. Ciuma bubonică a omorât unu din trei europeni, UNU DIN TREI, și deșteptul o dă drept exemplu de poveste de succes. De ce? Nu i s-a întâmplat lui și nici covidu n-o să-i facă nimic.

Norocul nostru e că de data asta modelul mental ”mie nu mi se poate întâmpla” e susținut de realitate, cel puțin acum, când virusul n-a scos din mânecă o mutație mai periculoasă. Mortalitatea în rândul segmentului meu de vârstă e cam doi-trei la mie, iar dacă adaugi faptul că trebuie să fii infectat, chestie care clar nu se lipește tocmai de mine, e practic zero la mie.

De asta, când ai de ales între lipsa banilor, lipsa confortului cu care ești obișnuit, pasiunile tale și un virus care ție nu-ți poate face nimic, alegerea e foarte simplă. Partea bună, sau rea, e că pe tine se bazează mersul lumii moderne, iar politicul nu poate juca fără tine în democrație, deci nu mai ai mult de așteptat.

Practic, odată ce au înțeles că o carantină totală care să stingă virusul în cel mult două luni este imposibilă în ziua de azi, guvernele lumii înțeleg acum că o posibilă soluție medicală va veni mult după ce economia se prăbușește și societatea explodează.

Acum suntem în faza în care politicul calculează ce număr de morți e un prag suportabil pentru ca electoratul lor să nu le ia ciolanul. Din păcate, ”nu mi se poate întâmpla și mie” are și efectul ăsta: politica imorală, corupția, hoția, specula, ticăloșenia, prostia nu iau pauză în pandemie, atâta timp cât jucătorii nu sunt direct afectați.

Politicianul se uită acum din ce parte bate mai tare vântul:

a) dinspre viteazul amendat pentru pâine, pentru care ”dacă o iau eu și suflu spre un bătrân de la mine din bloc/familie îl pot omorî” pur și simplu nu există, n-are decât să se păzească ăla

și cealaltă extremă

b) dinspre sfântul ”și o singură moarte de om e prea mult, nu putem pune în balanță viața unui om cu niște bani”, al cărui raționament dacă s-ar aplica în afara pandemiei ar însemna să interzicem totul, de la șofat la meseria de constructor și care nu înțelege că o economie moartă are și ea preț în vieți.

Pentru mine e limpede cum o să bată vântul în scurt timp. N-o s-o facă așa pentru că suntem niște monștri, ci pentru că suntem construiți cu ”n-o să mi se întâmple mie/a lor mei”. Pentru niște străini nu vrea nimeni să-și vadă viața praf.

PS. Văd în continuarea idioțenia cu doar o gripă, chiaf ieri am văzut un comentariu cu niște cifre scoase din burtă.

Oameni buni, în sezonul de gripă 2018-2019 la treizeci și ceva de milioane de infectați de gripă au murit treizeci și ceva de mii de oameni. Azi avem deja peste optzeci de mii de morți la un număr de infectați de peste douăzeci de ori mai mic. Înțeleg tendința de vă argumenta confortul cu ceva, dar asta nu e o scuză nici pentru prostie, nici pentru jegoșenie.

Zi, tată: Da, e mult mult mai rea decât o gripă, dar n-o să mi se întâmple tocmai mie.

Share