O spintecam cum desface prova unui spărgător gheața, o pistonam ca o locomotivă cu abur tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm de se mișca patul ca pe șine, îi dădeam la rame ca fiul lui Poseidon, împingeam în ea ca un titan al munților de mi-era teamă c-o rup în două, în trei, c-o să pocnească bum ca un pepene roșu scăpat pe beton.

Era udă ca o piscină olimpică și fierbinte ca un fier de călcat, se zvârcolea săraca de ziceai c-o exorcizez, nici nu mai știa ce e cu ea, nu știa dacă să vină sau să plece, dacă să stea sau să fugă, dacă să leșine sau să crape. Valuri și valuri de plăcere o izbeau din toate părțile ca niște tsunamuri orgasmice, țipa încontinuu nu mai pot, nu mai pot, mai vreau, mai vreau, vai mor și Dumnezeule, Dumnezeule Mare.

Niciuna nu zice nimic de Duhul Sfânt, toate-s cu Isus sau cu Dumnezeu sau cu Dumnezeu cel Mare,  niciodată n-am auzit-o pe una Duhule, Duhule, Duhule. Avea fata convulsii de ziceai c-a intrat cartierul în cutremur și nici eu nu mai aveam mult… am urlat ca un vârcolac turbat și pot să jur c-am auzit-o și pe ea nechezând.

Am mai stat câteva minute-n pat, să nu fiu nepoliticos și-apoi m-am ridicat. Mititica încă tremura ca piftia și eu m-am băgat la duș c-un rânjet suprem – notasem încă una pentru cărțile de istorie masculină. Când am ieșit, un sfert de oră mai târziu, fata încă gemea între cerșafuri.

N-am zis nimic, am lăsat-o în pace și m-am dus în bucătărie să-mi refac forțele cu ce-aveam prin frigider. Când mă-ntorc asta făcea ca morișca prin pat – mai dă-o dracu de treabă, orgasm orgasm dar cât să țină?

Trecuse deja o oră și nu se mai termina, pardon se tot termina. Bă femeie, ești nebună ce dracu ai? N-aveai cu cine să te înțelegi, era toată numa mieunături, dumnezei, sfinți cristoși și gemete. Am luat-o din pat și-am încercat tot ce mi-a trecut prin cap s-o calmez:

Apă rece, piper măcinat, cd cu Bănică, mazăre înghețată – nimic, tată, ziceai că i-o trage omul invizibil. Piperul măcinat pentru el era, pentru omul invizibil; m-am gândit că strănută și se dă de gol, îi dau o tigaie-n meclă și lasă fata-n pace. Dar nu, nici urmă de omul invizibil, eram singuri singurei.

Două ore. Eram îngrozit și se vedea că și ea e moartă de frică, mi-era teamă să nu crape nabii de la atâta plăcere, ajunsese să-și smulgă părul din cap nu alta, de-i săreau pletele în aer ca blana de alpaca.

Am pus-o să facă flotări, să-și țină respirația, să facă mersul pinguinului, să stea în lumânare(m-am gândit să-i plece sângele din zona critică) și nimic nu mergea, la fiecare două-trei minute o bușea câte un orgasm de-și dădea ochii peste cap ca-n filmele japoneze.

Nu mai știam ce să fac și-am început să dau telefoane la prieteni poate mai văzuse vreunul Orgasmul Veșnic. Nu m-a luat niciunul în serios că cică iar fac poante de autobază. Halal prieteni, ai o isterică orgasmică pe cap și nimeni să te ajute. Singur, atât de singur.

Am cedat nervos și-am dus-o la spital, nu vă mai spun câte accidente era să fac pe drum din cauza nebunei. Ba m-a și tras poliția pe dreapta, că se zguduia mașina de ziceai că-i pe suspensie pneumatică și geamurile erau aburite ca la saună.

Noroc c-am dat peste un polițist de treabă, la început nu m-a crezut, dar când i-am zis de unde vine aburul și s-a uitat pe bancheta din spate, l-a luat cu amețeală. Nu mai văzuse săracul o… o… o știți voi ce care să șuiere ca oala minune, mi-a dat și escortă până la spital domnul locotenent.

Când am intrat au crezut că naște nu alta, o puteam auzi cum geme de după trei pereți de salon. Am aflat c-au băgat-o sub anestezie, numai așa au putut s-o liniștească, ba cică a mai avut vreo trei orgasme și inconștientă.

Ce spaimă am tras! Mi-a fost frică vreo lună întreagă să mai…