De cinci zile mergea spre nord fără să vadă țipenie de om, iar merindele i se terminaseră de două apusuri. Aerul se asprise și-ncepuse să poarte miros de cetină, colinele moi ale Moldovei se ridicau acum mai înalt și pădurea pornise și ea să se schimbe. Nu mai vedea deloc stejari noduroși, groși cât piciorul de uriaș, nici corni, nici goruni, ba și alunii începuseră să se rărească pe măsură ce fagi falnici, molizi cărunți și brazi drepți se îngrămădeau pe urcușurile din ce în ce mai ascuțite.

Obosit și flămând, se uita din ce în ce mai des în zare după stâncile de care-i spusese nea Ion că păzesc intrarea Bucovinei, ținutul cu cele mai frumoase fete, cei mai ținători de Dumnezeu și primitori oameni și cele mai gustoase bucate de pe tot pământul ăsta lat. Când auzise astea din gura moșului pornise spre tărâmul Bucovinei cu aripi în tălpi dar acum se gândea mai mult să nu fi greșit care cumva drumul decât la minunile ce-l așteptau acolo.

Dacă-l păcăliseră stelele? Dacă nu le citise bine? Îndoiala îi făcea pașii de plumb și nici valurile de ceață ce coborau în zori printre trunchiurile pline de mușchi nu-l ajutau să se liniștească. Chiar când teama de a se fi rătăcit începuse să i se strecoare în oase văzu pe un bolovan cât jumate de casă o cruce albă spoită cu vopsea de var. Tot moș Ion îi zisese și despre asta, despre semnele lăsate din vechime pentru trecători și înnoite o dată la zece ani – să știe oricine trece pe acolo că, fără suflet curat de creștin, Moara Dracului îl va mesteca de viu și scuipa sfărâmat înapoi că-n Bucovina nu e loc de tâlhari, păgâni și oameni negri la inimă.

Liniștit că e pe drumul cel bun își iuți hotărât pasul, uită de foame și pe la amiază ajunse la pârâul subțire și rece pe care-l căuta și se opri să-și tragă sufletul. Cum noaptea abia putea să-nchidă ochii de urlete fiarelor nu stătu mult pe gânduri și strânse o mână de mușchi moale să aibă pe ce să-și pună capul, se cățără pe un pietroi și adormi dus cât ai zice pește.

*Pierre, personajul principal din Dracula’s Kitchen. Imagini din carte.

De 2-3 ori pe lună, neapărat într-o sâmbătă dimineața, trimit cititorilor o scrisoare ca-ntre prieteni cu câte o povestioară/amănunt/imagine ținute doar pentru ei, nepublicate pe blog. Dacă vrei s-o citești la cafeaua de-nceput de weekend, abonează-te: