Într-o seară, zeul s-a transformat în lebădă și-a violat-o pe nevasta regelui. Au cântat sirenele și i-au atras pe bieții marinari în adâncuri, până la ultimul, de asta n-a mai ajuns corabia în port. În Pacific pe dreapta e o insulă cu ciclopi uriași care mănâncă oameni dintr-o înghițitură iar copiii îi țin pentru desert și-i presară cu scorțișoară înainte. Lucrurile astea erau odată date istorice la fel de naturale cum sunt acum rezultatele ultimelor alegeri.

Te gândești că istoria apropiată, mai ales cea recentă și prezentă, a scăpat de asemenea gogomănii. Te gândești aiurea; într-adevăr textele despre sirene și știuci cât trenul mai apar doar prin tabloide, dar istoria, chiar și lipsită de monștrii și zei, e departe de a fi reală.

Motivul e simplu, istoria e scrisă de oameni. Că-s istorici de profesie sau nu, că o fac intenționat sau fără să-și dea seama, niciunul nu se limitează să înregistreze și să documenteze pentru posteritate, toți interpretează.

Dacă ne uităm acum spre Coreea de Nord, istoricii lor au schimbat complet datele ultimului război în care țara a fost implicată, inclusiv ce parte a câștigat. Au făcut-o în timp ce generația care a luptat era în viață și asta arată forța istoriei dintr-o singură sursă, schimbă și ce ai văzut tu cu ochii tăi.

Ca ei sunt istoricii din orice stat totalitar, n-au alt rol decât de a preamări realizările puterii, de a-i ascunde eșecurile și de a izola populația prin naționalism. Pentru ultima parte rescriu istoria de cât de departe se poate, scoțând în evidență toate sursele de unde se poate culege mândrie și eliminând orice izvor istoric ce-ar pune nația într-o lumină mai puțin plăcută.

Nu numai în statele totalitare găsești practica asta, dar în ele o vezi la extrem, neținând cont de nicio riguroare științifică(adică exact măsura obiectivității). De ce e atât de important naționalismul pentru clasa conducătoare?

Imaginați-vă cum ar fi arătat orice fel de negociere între liderii țărilor, orice fel de joc de culise, orice fel de împărțire a resurselor teritoriale dacă omul de rând ar fi spus nu, tati, nu merg nicăieri, poți să-ți iei declarația de război și să ți-o bagi în fund, n-aveți de cât să vă luați voi în baionete, ăștia de v-ați certat.

Asta ar fi o poziție normală pentru orice om trimis să omoare oameni pe care nu-i cunoaște, pe care nu i-a văzut în viața lui și care nu i-au făcut absolut nimic. Situația se schimbă când prin istorie ți se bagă în venă, de mic copil, că poporul tău a avut un rol extraordinar de-a lungul timpului, că fără el soarta continentului ar fi fost mult mai neagră și că acum străinii, în loc să-ți fie pe vecie recunoscători, te privesc de sus și-ți neagă meritele mondiale.

Naționalismul de genul ăsta merge mână în mână cu ura și ambele se cultivă permanent de la vârste fragede, până ajungi să iei drept afront personal lucruri ce s-au petrecut cu sute și mii de ani înaintea ta și învinovățești oameni pentru ce-au făcut strămoșii lor de care n-au nici cea mai vagă idee.

Când ți se spune de zeci de ori cum boierii unguri ardeau țăranii români la proțap, fără să ți se spună că și boierii români făceau exact același lucru, că asta era printre pedepsele vremii, începi să-i vezi drept monștri pe unguri în general, nu numai pe medievalii cruzi care erau așa în toată lumea. Îl vezi pe cel de dincolo în stare să te afume diseară cu ardei iute, numai pentru că ești român.

Când romanii, deși cruzimile legiunilor și modul în care tratau populațiile băștinase erau specifice unei vremi în care viața n-avea niciun preț, sunt prezentați drept cei care au dat poporului distincție, vezi războiul lor de cucerire drept un asediu bărbătesc, onorabil, pretext pentru strămoșii tăi dacii să-și arate vitejia ca apoi să devină parteneri egali cuceritorilor, dând naștere unei nații incredibil de nobile.

Nicio clipă nu te gândești că romanii au făcut fix același lucru ca turcii cei nemernici, ce ne-au călcat pământurile fără drept, să ne supună și să ne fure, nu? Asta e forța istoriei, te convinge că unul e înger și altul e demon, deși amândoi au făcut, practic vorbind, același lucru.

Nu numai pentru chemarea la arme e important naționalismul ci în general pentru orice formă de control. Dacă ne uităm chiar acum la generația educată de comuniști în estul Europei, inclusiv la noi în bătătură, vedem cum o clasă politică extrem de putredă și coruptă e tolerată cu o simplă ridicare din umeri și-un toți fură, în schimb orice lucru străin e întâmpinat cu furie, revoltă, ură.

Între corporații de la care nu te obligă nimeni să cumperi, cerințe care au adus țărilor din uniune nivelul de trai pe care îl invidiezi și o grupare de politicieni care îți fură banii și șansele la un trai decent, generația asta îi urăște cu pasiune pe primii și-i susține pe ultimii, adică exact asupritorii ce-i leagă în mizerie. Asta e forța istoriei.

Nu numai cea pusă în manuale de istorici și controlată mai mult sau mai puțin de stat. Cărți de speculație, povești pornite din falsuri grosolane, culegeri de anecdote, toate pot deveni istorie mai târziu în condiții potrivite și conduce mase fabuloase de indivizi spre credințe absurde. Educația transmisă de o generație alteia este și ea istorie.

Și fiecare din izvoarele astea are același păcat, omul din spatele lui.

Când părintele îi repetă copilului săptămânal, cu năduf, înainte era mai bine și spune cum pe vremea aia statul îți dădea casă și serviciu, nimeni nu murea de foame și toată lumea era mulțumită, pictează regimul lui Ceaușescu într-o lumină complet nerealistă, îi e imposibil să fie obiectiv pentru că asta e ceea ce crede, e cum interpretează el perioada.

Nu are nicio importanță pentru un nostalgic că nivelul de trai pe care-l laudă e considerat acum sărăcie chiar de el. Câteva ore de curent pe zi, apă caldă la o săptămână, televizor câteva ore pe săptămână, alimente raționalizate(tinerii de acum nici nu știu ce înseamnă să ai o cartelă de carton pe care vânzătorul să-ți taie câtă pâine/lapte/carne mai ai dreptul să iei luna aia), coadă pentru orice produs lactat sau dulce, mașină depășită tehnologic de zeci de ani, televizor la fel, locuință cu chirie nu în proprietate, căldură iarna de la soba pusă de tine în apartament că caloriferele abia nu înghețau și așa mai departe.

Nu are nicio importanță că vorbelor nimeni nu murea de foame(cu aluzia că acum s-ar muri de foame peste tot în România) li se pot opune date despre sute de mii de oameni torturați sau executați în închisorile comuniste, pentru singura vină de a nu slăvi cum trebuie partidul.

Omul e mulțumit de traiul lui prin comparație cu cei de lângă el. Chiar dacă pe vremea comuniștilor mai toți o duceau mult mai prost decât acum(nivelul de proprietate, tehnologie, divertisment și alimentație în familie este incomparabil mai abundent acum decât atunci, iar despre drepturile cetățeanului nici nu mai spun) și chiar dacă acum ai putea trăi ca atunci fără nicio problemă financiară, nostalgicul comunist se jură că atunci era mai bine.

Să-i vadă pe toți cu aceeași mașină, aceleași haine, stând la aceeași coadă cu noaptea în cap pentru sticla de lapte, îi semnaliza că e unde trebuie, un membru realizat al societății. Acum, când așteptările de la viață sunt infinit mai mari și nu sunt înăbușite în fașă prin propagandă și cenzură, nostalgicul se uită în jur și se vede în partea de jos a societății.

Face reclamație când îi pică curentul, căldura sau cablul, a uitat de rații, de Dacia lui veche schimbată cu o nemțească, de televizorul cu lămpi înlocuit de două lcd-uri, când i se întrerupe apa urlă că ce, suntem în epoca de piatră? și-n tot timpul ăsta nu-și dă seama cât de multe are în plus. Motivul e că face comparație și alții au mai mult, e plină societatea de ei. Da, preferă să o ducă prost, dacă toți o duc prost, decât să o ducă mai bine dar alții să o ducă regește. Nu e un lucru intenționat, așa suntem construiți.

La fel de subiectivă va fi interpretarea realității sau evenimentelor trecute făcută de o minte legată de o anumită doctrină.

Ești ortodox tradiționalist? Vei băga sub preș, iritat inconștient, o mulțime de mizerii despre viața la sat, acolo unde tradiția și biserica sunt încă puternice. Violența domestică, abuzul de alcool, analfabetismul, abuzul parental, bătăile cu topoare de la nunți și crâșme, toate vor lua un loc ascuns în spatele mâncării sănătoase, sfințeniei tradițiilor, costumelor populare purtate la slujbă, puterii de muncă și imaginii idilice a satului.

Ești rasist? Vei băga sub preș crime cumplite sau la vei găsi imediat justificări date de inferiorități presupuse, de așa erau timpurile, hai că-s cifre umflate de victime, nu se poate să fi omorât atâția.

Ești fanatic iubitor de animale? Vei spune că un copil atacat de o haită de câini vagabonzi pe stradă era sigur un sociopat crud și i-au simțit sufletul rău de viitor criminal în serie.

Înțelegeți ce vreau să spun: orice om distorsionează realitatea în felul lui și atâta vreme cât istoria e scrisă de oameni, nu e de incredere, se duce ieftin spre unde dictează puterea, banii sau credințele fiecăruia.

Bine am greșit titlul, nu istoria e curvă, istoricii însă… niște măgari.