Author: Vlad B Popa

Mațe de urs

În mașina după ce șofasem o noapte dus, o noapte întors. Zic doar așa ca să înțelegi contextul din creierașii șoferului… – Știi ce nu am găsit să-mi iau? – face nevastă-mea. – Mmm hă? – Urși din ăia cum îmi place mie cu maț. – Ce urși? – Cu maț, din ăia buni. Hait, o fi luat-o razna soția de la proaspăta vacanță, așa de tare s-a bucurat că am mers și noi undeva că i s-au ars sinapsele. Că altfel nu-mi explic, sunt sigur că dacă nevastă-mea ar fi avut vreo preferință culinară în domeniul mațelor de...

Read More

Doar bărbat sunt

Apuseseră de ceva vreme zilele în care alergam pe crestele munților ca un țap negru, ba apuseseră și cele în care mergeam până la piață fără să obosesc, dar n-a contat, chemarea sălbăticiei era prea puternică după ani și ani de stat cuminți lângă cea mică. Ne-am urcat eu, bărbatul feroce de mai adevărat nu se poate și nevastă-mea care se întreabă mai în fiecare zi cum de-a avut noroc să pună mâna pe așa un exemplar de reușit de zici că după el s-a făcut matrița de barbat fatal, în bibiul off-road pe care-l făcusem rost pentru o săptămâna...

Read More

Diversificare

Nu-mi amintesc nimic din ce-am mâncat în primii ani de viață, n-o fi fost mâncare de stele michelin și de aia, ci abia de pe la șase-șapte anișori când dacă strâmbam din nas la ciorbă îmi diversifica bunica vreo două peste ceafă de-mi venea pofta ca vântu’. Poate de asta nu mi-am închipuit nicio clipă ce teroare poate veni de la un amărât de piure din mere. ”A crescut gâza, tati, de-acuma trebuie să diversificăm.” Cu vorbele astea a pus pe birou un teanc de douăzeci și șapte de kile și o sută patruzeci de grame de hârtii, cu...

Read More

Roșia din poală

Indieni, cauboi, vardiști, hoți, muschetari și prințese în primejdie, arși de soare, liberi cum numai copiii pot fi, rânjind de la o ureche la alta, mânați de foamea aia sănătoasă stârnită de vânt și joacă, săream chiuind războinic gardul bunicilor. Atacul avea numai o țintă, singura care ținea și de foame și de sete, de felul unu, doi și desert: roșia coaptă de arșița verii fără alt ajutor, venită din semințe păstrate peste iarnă în înveliș de ziar pe raftul din mijloc al cămării. Le culegeam pe pipăite, doar pe cele puțin moi, de se desprindeau fără luptă de...

Read More

Plouă cu ciori și flori albe de castan

Plouă cu ciori și cu flori albe de castan. Cad după fiecare tunet, prin foșnet de frunze și crengi, cu bufuri surde pe piatra cubică. Nu le număr, dar cred că-s mii. Unele încă mai tremură când li se aștern pe pene florile pe care le scutură căzând prin castanii bătrâni. Bunicul mă ține de după umăr, uitându-se spre cer, gata să mă tragă din calea torpilelor muribunde. Unele cad rotit, cu ciocul în jos, atât de iute că ciobesc drumul. Nu mi-e milă deloc, nici lui, nici mie. Sunt rele și negre și prea deștepte. Ne fură puii...

Read More