Author: Vlad B Popa

Am reparat chiuveta

Știi cum țășnea apa din chiuvetă? Ca gheizerele din Islanda, omule. Am vrut să-mi spăl un măr roșu-verde-dulce-zemos și m-am trezit ca Noe-n mijlocul potopului, ziceai că s-a mutat Niagara în bucătărie. M-a izbit jetul în buric de era să-mi scoată burta prin urechi, despre ce era să-mi facă cu chestiile de sub buric nici nu mai zic… După ce m-am luptat vitejește cu torentul, am ajuns la sursa Nilului: furtunul de apă caldă ce intră în fundul robinetului (limbaj tehnic de instalator). Am închis apa caldă, m-am certat singur că ultima dată am chemat un instalator complet idiot,...

Read More

Istoria-i curvă

Într-o seară, zeul s-a transformat în lebădă și-a violat-o pe nevasta regelui. Au cântat sirenele și i-au atras pe bieții marinari în adâncuri, până la ultimul, de asta n-a mai ajuns corabia în port. În Pacific pe dreapta e o insulă cu ciclopi uriași care mănâncă oameni dintr-o înghițitură iar copiii îi țin pentru desert și-i presară cu scorțișoară înainte. Lucrurile astea erau odată date istorice la fel de naturale cum sunt acum rezultatele ultimelor alegeri. Te gândești că istoria apropiată, mai ales cea recentă și prezentă, a scăpat de asemenea gogomănii. Te gândești aiurea; într-adevăr textele despre sirene și știuci...

Read More

Rețete pentru supranaturali

Știți cum se scriu rețetele în onlineul nostru culinar? Se pun urzicile la fiert. În câtă apă se pun, frățică? Eeeee, vezi tu. Și câte urzici, nene? Juma de pungă. PLM, juma de pungă? Ce pungă, nene? Cât de mare, cât de largă, le-ndes în jumatea aia de pungă sau le las să cadă ca frunzele în vânt? Na bine, atunci câte încap într-o farfurie adâncă. Bă ești nebun, de care farfurie? Cu vârf, rasă, mică, mare? Se fierbe până când carnea e pe jumătate fiartă. Să mori tu de supranatural! De unde spanac pe gheață să știu când...

Read More

Amintiri la plită

Pe plită se odihnește ceaunul, stăpân peste toate oalele bunicii. Focul toarce potolit în sobă și de sub capace se ridică ușor, nu bănuiam atunci, amintiri ce-o să țină toată viața. Te frig, măi copile! Cine să aibă răbdare până se răcesc turtele? Le apucam cu vârful degetelor, trecându-le dintr-o mână în altă până ajungeam la masă și-acolo le ungeam cu magiun gros, acru-dulce, venit din prune culese înainte de bruma toamnei târzii. Mușcam de margini, de jur împrejur, lăsând loc mijlocului să se mai răcorească, dar și-așa îmi ardeam buzele cu bucuria dulcelui-acrișor. De plită nu se prindea...

Read More

Vipere, cocoși și fericire

Călcăm ca apașii pe potecile înghețate, să nu ne audă pădurea. Pe ultima bucată, părăsim cărarea, stingem lanterna și ne luăm după stele. E cer senin, poate în sfârșit o să am lumină bună și-o să prind cocoșul într-o fotografie, sunt ani întregi de când tot încerc. Tocmai pentru că nu-i urmă de nor, aerul dansează între -5 și -10 grade. Ajungem fix în mijlocul roatei(zona de câteva sute de metri pătrați în care cocoșii își cântă amorul), ridicăm o foaie de cort de camuflaj, deschidem ”geamurile” și ne cufundăm în tăcere. Dacă te aud înainte să coboare din...

Read More