Author: Vlad B Popa

Neamțu, banu și cartea

Zilele trecute le-am petrecut la târgul de carte din Leipzig, unde editura Datagroup mi-a pus în raft Dracula’s Kitchen tradusă în germană. Însă nu despre cartea mea vreau să vorbesc, ci despre cum mi-a schimbat radical experiența de acolo părerea despre piața românească. Până acum aveam impresia că românii nu cumpără carte(suntem cea mai mică piață de carte din UE) din cauza banilor. Sărăcia ne forțează să ne vedem de nevoile fizice și cotidiene și să le lăsăm pe cele spirituale deoparte. Așa poleiam situația, să-mi dea cât de cât onorabil pentru obrazul nației. După ce în prima zi...

Read More

Nevasta și wokul

Mi-am luat wok nou, dar ce wok… inoxo-teflono-titano-indestructibil, cu aderență mai mică decât ploaia pe pana de rață și salariu în cont. Strălucea pe blatul de stejar ca o armură de templier, ca o coroană de rege, ca o nestemată de-un milion de carate. Ăla vechi nu mai avea de multă vreme prestanța necesară unei prăjeli mai rapide ca fulgerul, fusese vai mama lui din prima, nu știu de ce i-au zis wok, putea fi foarte bine oală de noapte – te că… pe el. Și ce m-am bucurat pentru achiziție, abia așteptam să-l folosesc pe niște miez de bambus...

Read More

Lacrimi de mesteacăn

Caut un mesteacăn să-l fac să plângă, la aproape zece ani de când i-am gustat prima dată lacrimile unuia. Sunt zile atât de încărcate cu mersul lumii, zile care ne-au dat așa sfinți, credințe, rosturi încât n-ai voie să le coci pâine decât cu apă neîncepută, nespurcată de buze păcătoase. O iei de la gura izvorului, o strângi de pe frunzele cele mai late în zorii zilei sau, dacă vrei să aibă gustul primăverii, din plânsetul unui mesteacăn. Vlăduț, așa prospețime și curățenie cum are seva de mesteacăn când dă colțul ierbii… așa vigoare îți dă și parcă îți...

Read More

Cum cucerești femeile

Dacă citești interviuri despre preferințele femeilor, divelor, vedetelor, zânelor, zeițelor, așa cum facem noi, bărbații, oricând avem ocazia, o să găsești un singur lucru care apare la toate. Absolut orice femeie de pe pământul ăsta, când vorbește despre un potențial partener, va cere indubitabil: să mă facă să râd. Restul cerințelor variază de la cer la pământ, de la culoarea părului, forma corpului, greutatea creieru-portofelului, nimic nu e universal valabil, dar asta cu să mă facă să râd e, fără excepție, ingredientul cerut de toate. Și uite așa am ajuns eu să-mi explic cum de fiecare dată când văd...

Read More

Cea mai bună tartă de vișine

Aseară sună telefonul soției și i se cere rețeta pentru formidabila noastră tartă de vișine, odată ce-o guști n-o poți uita, îți apare în vis și-ți plouă în gură în somn de te poți îneca de poftă, mortală ce mai. ”Scoți sâmburii din vișine, le pui cu zahăr în tavă și le dai la cuptor până încep să bolborosească, apoi le scoți și pui tava deoparte” ”Așa…” ”Faci un pandișpan pufos din opt ouă, opt linguri de zahăr și opt de făină și-l torni peste vișine. Bagi tava la cuptor și-o ții până se umflă pandișpanul și se aurește”...

Read More