Diversificare

Nu-mi amintesc nimic din ce-am mâncat în primii ani de viață, n-o fi fost mâncare de stele michelin și de aia, ci abia de pe la șase-șapte anișori când dacă strâmbam din nas la ciorbă îmi diversifica bunica vreo două peste ceafă de-mi venea pofta ca vântu’. Poate de asta nu mi-am închipuit nicio clipă ce teroare poate veni de la un amărât de piure din mere. ”A crescut gâza, tati, de-acuma trebuie să diversificăm.” Cu vorbele astea a pus pe birou un teanc de douăzeci și șapte de kile și o sută patruzeci de grame de hârtii, cu...

Read More

Roșia din poală

Indieni, cauboi, vardiști, hoți, muschetari și prințese în primejdie, arși de soare, liberi cum numai copiii pot fi, rânjind de la o ureche la alta, mânați de foamea aia sănătoasă stârnită de vânt și joacă, săream chiuind războinic gardul bunicilor. Atacul avea numai o țintă, singura care ținea și de foame și de sete, de felul unu, doi și desert: roșia coaptă de arșița verii fără alt ajutor, venită din semințe păstrate peste iarnă în înveliș de ziar pe raftul din mijloc al cămării. Le culegeam pe pipăite, doar pe cele puțin moi, de se desprindeau fără luptă de...

Read More

Plouă cu ciori și flori albe de castan

Plouă cu ciori și cu flori albe de castan. Cad după fiecare tunet, prin foșnet de frunze și crengi, cu bufuri surde pe piatra cubică. Nu le număr, dar cred că-s mii. Unele încă mai tremură când li se aștern pe pene florile pe care le scutură căzând prin castanii bătrâni. Bunicul mă ține de după umăr, uitându-se spre cer, gata să mă tragă din calea torpilelor muribunde. Unele cad rotit, cu ciocul în jos, atât de iute că ciobesc drumul. Nu mi-e milă deloc, nici lui, nici mie. Sunt rele și negre și prea deștepte. Ne fură puii...

Read More

Copt îi porumbu?

Îi zice porumb în lapte, când îi poate strivi și-un copil grăuntele între degete și miezul îi curge alb ca… ei bine, ca laptele, că de-acolo i se trage și numele. Mie mi s-a dezvăluit târziu potriveala strașnică dintre popușoiul ăsta crud și jarul încins, că-l știam numa bun de fiert dar nu-l dăruisem niciodată flăcării. Nici nu-mi venea să cred că mi-au dat voie. Ce miracol, ce minune, ce ceas bun, dăduse la o parte grija uriașă pe care mi-o purta mama și care-mi oprea aventurile înainte să înceapă? Ori mă răzvrătisem eu de tot și-anunțasem că oricum mă...

Read More

Miez și Suflet

”Îi bună zama, noro, da ia-n și-acoperă ceaunu cu măligă de-o mai faci…” Vorbele străbunicului după ce lipăise pentru prima oară supă de găluște făcută de bunica. Crezuse despre găluștele alea galbene și moi de griș că sunt bucăți de mămăligă aruncate de bolborositul ceaunului drept în oala cu zeamă. Bunica a dat molcom din cap și n-a lăsat nicio picătură de zeflemea să-i scape printre buze, că nu-i găsea nicio vină bărbatului ce umbrea toată masa cu spatele lui de taur. Dacă nu mai mâncase niciodată supă cu găluște, de un’ să știe? Așa mi-a fost împărțită copilăria...

Read More